Gânduri despre un „noi” apus

Învelește-mi inima cu pătura aia de iubire pe care mi-ai promis-o în zilele noastre bune. Acoper-o de tot, astfel încât să îi fie mai degrabă cald, decât să-i fie frig de tine. Mai șoptește-mi cu ploaia câteva versuri din cântecul iubirii ce ne-a făcut inimile să bată la unison. Sărută-mi cu vântul umerii goi… și inima… și sufletul, goale acum de tine. În urma noastră n-a rămas decât un șir de amintiri care dispare încetișor, pălind în întunericul vremurilor mele fără tine. Eu n-am iubit doar cu inima, am iubit cu întreaga ființă și n-am ezitat să ofer totul din ea, iar acum… am ars toată, din temelii și până în străfundul trupului. Tot ce-a rămas din mine e scrum , cenușă și praful amintirilor de atunci, pribeag și el, spulberat de vântul unei dureri ce dăinuie înăuntrul meu.
Ecoul trist al gândurilor încă răsună, asurzitor, în trupu-mi pustiu, bântuit de amintirea ochilor care mi-au incendiat sufletul cu flacăra lor. O simt ca pe-o fantomă a trecutului captivă între zidurile dărâmate ale ființei mele, bântuindu-mi fiecare vis și amintindu-mi de-acele zile în care iubirea ne era vie.
Mi-e dor de clipele-n care mi-erai dulcea nebunie, în care mâinile tale desenau contururi suave în mâinile mele, acele clipe-n care eu nu puteam vedea arta fără tine, iar tu nu puteai vedea lumea fără mine. Și-am încercat, în lipsa ta, să redevin eu , să-mi înec durerea și amărăciunea sufletului într-un pahar de cuvinte dulci, să le îngrop pe toate în arta mea, dar arta mea nu mai era artă fără tine. Era doar un alt eșec, un haos, o încercare disperată de regăsire a acelui strop de inspirație pe care inima îl căuta în încordare de când tu nu mai erai muza mea. Și mi-am pictat, de-atunci, zilele numai în nuanțe reci, căci reci deveniseră toate de când nu mă mai încălzeai cu iubire. Culorile vii au murit și ele odată cu noi, iar sufletul meu a devenit gri, asemeni unei bucăți de metal, rece, dură, tăioasă, fără culoare, fără viață și fără tine.
Acum, după ce ne-a ars atât de tare iubirea, după ce n-a rămas din noi nimic altceva decât scrum și fumul gros al uitării, aștept să renaștem din cenușă precum pasărea Phoenix și să readucem la viață iubirea ce ne-a amestecat sufletele până când au devenit unul singur.

22 de gânduri despre &8222;Gânduri despre un „noi” apus&8221;

  1. Superb!! Cu adevărat, arta cuvântului este arta sufletului tău și să nu dai voie nimănui, niciodată să stea în calea artei tale! Mulțumesc pentru frumusețea și căldura sufletească care au ajuns la mine, odată cu rândurile tale!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Copil drag, bine ai venit în lumea cuvintelor.
    Plăcut surprinsă am rămas şi involuntar îmi amintesc de toate clipele când îţi povesteam despre cât de frumos e să scrii.
    Îţi doresc mult succes şi te încurajez să scrii mereu din suflet.
    Oameni sunt puţini şi mulţi îţi vor încurca drumurile.
    Te pup cu dor.

    Apreciat de 1 persoană

  3. neatentia asta a mea… schimbasem la mijloc vorbitorul… in gandul meu era clar ca tu ma pui sa repar prizele. Pizza? Stii sa faci asa ceva? Ti-am lasat dimineata pe usa de la intrare un bilet. Nu intelegeam de ce nu ai lasat articolul de dimineata pe blog. Il am eu, daca nu il publici… mananc tot ce gasesc in frigider.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s